sfarsituri nespectaculoase…

Imi plac povestiile cu sfarsit nu tocmai fericit, cu un final nu tocmai conclusiv, dar cu totul nespectaculos. zau imi plac. Cand sunt bine scrise, fac o poveste sa para un fragment de viata, nu o carte de 250 de pagini, sau un film de 3 ore, sau un serial de doua sezoane. In viata lucrurile nu se termina cu artificii cand te-ai cuplat cu cineva, o casatorie nu inseamna happily ever after, si in mod sigur o lectie invatata bine nu duce neaparat la o viata buna. Sunt atatea povesti care se termina prea happily, sau complet deprimant, ca m-am saturat. Am ajuns chiar sa apreciez finalele in care nu e totul “spelled out”, finalele care lasa loc de o continuare nescrisa, nepovestita, nearatata

Contemplare

Vai, ma simteam destul de bine (cam plictisita, dar ma rog), si desenam… si am terminat un desen si mi-am zis “yay, hai sa ma rasplatesc ca am terminat uitandu-ma pe devart nitzel. Am dat de jurnalul cel mai recent al lui loish, care m-a facut sa gandesc… mult.

Jurnalul lui Lois <<< poftim link pentru cine n-are ce face… La ce m-a facut sa ma gandesc? pai cam la multe. cam la ce-i aia arta, cam la de ce imi place asa de mult galeria ei, cu toate ca este efectiv exclusiv compusa din chestii care ARATA frumos. M-am gandit la debatul meu cu profu de critica literara si mi-am dat seama ca fata de ce i-am spus la ora, reactia mea la galeria ei e complet ipocrita. M-am mai gandit ca stilul omului nu conteaza. m-am mai gandit ca arta e ceva ce necesita curaj. mult mai mult curaj decat am eu… pentru ca ca sa fi un artist complet trebuie sa nu-ti fie frica sa te dezgolesti in fata altora. Si mie imi e. Si ma intreb caruia nu-i e, si ce ii face pe cei care chiar se exprima cu adevrat in arta lor (am exemple, ce-i drept putine, tot pe devart… galerii care chiar ma fac sa gandesc, in care clar intra atat suflet…) sa aiba curajul ala. Si ma mai intreb daca chiar conteaza. daca trebuie sa fi cinstit sau nu, atunci cand creezi, pentru ca la o adica, e destul de irelevant. Ma intreb daca-i mai important ce simti cu cand creezi, sau daca e mai important ce simte altul cand itzi vede arta. Avand in vedere cat de disperati suntem dupa validarea altora, nu-i chiar mai important ce simte altul? daca creezi ceva profund gandidu-te la simtirile altuia? e posibil sa misti oameni fara ca arta ta sa te miste pe tine? *headdesk*… intrebari la care inca nu m-am hotarat daca exista raspuns. eu cel putin nu am unul inca. Vrea cineva sa ma ajute cu un raspuns, macar la o intrebare de aici? daca v-ati intrebat vreodata chestiile astea, ati ajuns la vreo concluzie?

ma rog, pana una alta, iata aci ce i-am raspuns lu loish, e mai mult directionat ei, dar imi si reflecta opiniile pe problema asta destul de bine all the same

aww, cute

ma documentam nitzel pentru proiectul la programare orientata pe obiecte (hate the curs (profu o ia offtopic cam des…), la seminar nu prea s-a facut nimic de programare orientata pe obiecte inca, si la lab profa ne ignora, yay)…

Deci, dupa cum spuneam, ma documentam pt un proiect (prin padure ) si gasesc un comentariu tare dragalas despre instructiunea goto:

<<The indiscriminate use of goto statements has caused tangled, miserable, impossible-to-read programs known as “spaghetti code.” Because of this, computer science teachers have spent the past 20 years drumming one lesson into the heads of their students: “Never, ever, ever use goto! It is evil!” >>

ce cute I love funny manuale

HATE

urasc. din tot sufletul. temele usoare… si lungi. mananca timp pe paine, si jur ca nu simt ca ma si ajuta destul to be worth it.

ma rog, eu in general stau foarte prost cu organizarea timpului… deci… ma descurc sa-mi ard timpul liber si singura, NU am nevoie de ajutor

Hmm, e 3 noaptea…

I’m wondering whether or not I should just call it a night, or keep at it ar mai fi mici chestii de adaugat, and it’s going so well…

cand crearea unui nou site, sau a unui program, sau a unui desen, merge asa de bine… parca ai compune din nimic un lucru asa de elegant. Eu tot timpul am senzatia ca daca ma opresc, cand ma voi apucat din nou, ceea ce voi creea mai incolo va parea peticit de ceea ce exista deja…

PS - I DID run into one browser problem so far, baiu e ca de la firefox. WHYYY??? De obicei e IE, atunci stiu ca injur browserul fiind bugul la firefox, e clar ca eu am scris ceva mai neriguros Oricum, nu sacaie chiar enorm viziunea, si am cateva idei ca sa o repar deja *ponder*

Time to change the theme of the forum! *jumps around singing…*

for all who care : http://care.cosbucbilingv.ro/

CARE website

in sfarsit, seara asta mi-o ocup cu siteul centrului CARE (I’ve been putting this off since december at least )

I’m liking the progress, pana acum nu vrea sa ucid vreun browser (repet: pana acum), si cssu merge tare frumos daca o tin tot asa chiar termin azi

oh wow…

tocmai am avut o conversatie pe shoutboxului unui forum cu o fata de 13 ani care intreba de unde vin copii… *blink blink*

In other news, frate, ce varza sunt am pierdut tot weekendul fara sa fac nimic, sunt in urma cu norma la job, si nu am facut nici o tema… on the bright side, m-am uitat la naaaanaaaaa… sa dau un copy paste aci de un post facut pe anime-club legat de nana:

<<< Una la mana… cand m-am apucat de Nana, am vazut 10 episoade fara pauza. Nu stiu ce anume m-a captivat asa din prima, dar nu ma mai saturam. Imi dau seama ca m-am implicat emotional atat de mult, chiar fara sa vreau

Imi place enorm de mult cum vorbesc nana si hachi pe langa actiune, cu impresiile lor personale… parca nu m-as uita la un anime, parca nu as vedea actiunea. Parca Hachi mi-ar fi o prietena ce mi se confeseaza… ce-mi povesteste despre cele mai frumoase nimicuri din viata ei, si cele mai mari greseli, si cele mai triste momente. Ii vad si defectele, si natura ei blanda si optimismul, si depresiile, si ma gandesc ca e o fiinta ciudat de usor de acceptat si de iubit Iar nana, care e atat de usor de admirat cat tmp povestea se spune din punctul de vedere a lui hachi, care pare asa de distanta si stabila atata timp… cand mi-am dat seama ce ii trece si ei prin cap m-am topit total…

Imi mai place cum din cand in cand actiunea e fragmentata… parca ar fi amintiri. ganduri. Asta face serialul si mai interesant, si mult mai usor de inteles…

La inceput ma uitam la nana si ma simteam super fericita, parca totul era un frumos nou inceput… si felul in care nana si hachi se apropiau ma facea sa zambesc. Acum in schimb, sunt chiar ingrijorata pentru personaje, cand le mai ascult, ma simt si eu trista. I just love it… dar… nus, mi se pare din ce in ce mai greu de urmarit nana. Deja imi trebuie curaj sa il pornesc, si trebuie sa stiu ca urmeaza o zi buna, sau devin asa foarte tacuta…

offfff… cred ca m-am oprit prea brusc si prea recent. Eu tot timpul empatizez cu animeul la care ma uit, atata timp cat ma uit, si cateva zile dupa… acum sunt cam… sub influenta acestuia… >>>

still can’t get over the shoutbox thing…

Curs de “history of romantic literature”… cica.

 Cica pentru ca profa asta e… uhm… speciala. unica chiar. Pana acum am avut doua cursuri jumate cu ea si deja imi dau seama ca nu o sa o uit pana la batraneti. Adica, da, she’s brilliant and smart… chiar stie enorm de multe, si pun pariu ca are niste lucrari f misto pe literatura.

DAR.

Rareori am vazut om care sa se laude mai mult. Si e pacat. Si ne considera mult inferiori ei, ceea ce e pacat. Si ne face idioti, dar conditionat, la modul “You would be little idiots not to attend my next lecture.” De asemenea, rareori am vazut prof care sa o ia mai des pe aratura Parca am prins o mentiune pe la al doilea curs ca literatura romantica incepe prin secolul 18… nu stiu, pana acum am discutat de arborele genealogic al regilor/reginelor in Marea Britanie pana la a fost decapitat Charles I, a vorbit de religia crestina si protestanta si puritana (ceea ce, DA, este relevant, dar a vorbit mult spunand putin*)… a scris multe cuvinte in greaca pe tabla (interesanta etimologia asta, dar totusi… a ajuns sa ne povesteasca despre miscariile pentru razboiul de tesut… Nu am mai stat ultima ora din cursul de recuperare (recuperare facuta in ciuda faptului ca pana acum s-au facut toate cursurile… ), dar mi-au zis colegii ca ultima ora a fost on topic. I guess they call that irony, don’t they?

In adition to all this so called “new” information, am mai aflat:

>> ca profa e printre foarte putinii critici de literatura din romania (daca nu chiar din lume) care abordeaza o perspectiva culturalista asupra literaturii…

>> ca a fost profesor fullbright la Harvard…

>> ca l-a cunoscut pe criticul Arthur C. Lovejoy (”o sa ziceti ca ma laud, nu ma laud, dar sunt foarte mandra sa va spun ca l-am cunoscut pe…”)

>> ca profa pe langa Harvard a mai predat si in nus cate locuri prin America si in aproape toata uniunea europeana…

>> ca  profa e 100% anti-Romania A zis de vreo 5 ori ce tara necivilizata suntem

>> harta detaliata a zonei dintre Galeria Nationala si Buckingham Palace…

Si ca sa nu par prea bitchy, tre sa spun si treaba care chiar imi place la ea… dispretuieste tzopismul. Si asta e bine. Si misto. Dar ceva din personalitatea ei face sa vada tzopism si acolo unde nu e. Are talentul de a nu astepta un raspuns cand pune o intrebare**… ceea ce iar e trist.

Pana acum un curs care ma streseaza. Si ar fi atatea chestii misto de zis si de discutat… Poate mai incolo o sa-mi placa mai mult ^^ acum, e… o cauza pentru draci…

PS:

* si oricum nimic nou sub soare, deoarece Nicolaescu, profa de istoria literaturii din semestru I, did a wayyyyy better job at explaining all the values and ideas that go with religion, si cum influenta religia contextul social, si de ce este absolut esential sa intelegi catolicismul si protestantismul ca sa pricepi autorii vremii…Personal am apreciat mult cursul lui Nicolescu (cu toate ca saptamanal ieseam de acolo simtindu-ma profund inculta ), poate ca si d-aia ma enerveaza ora lu Mickey atat…

** faza care imi e in minte e… a intrebat ce religie e lumea din sala… si insira diverse religii “e cineva evreu? nu? boring” fara pauza ca un potential evreu barem sa ridice mana, sa reactioneze.  Dar cred ca in cazul interactiunilor ei cu oamenii, replica se poate generaliza: “esti cineva? nu? boring!”

Hello ^^

*rubs hands together* hahaha, another brilliant way to procrastinate

Salut, cu toate ca ma indoiesc profund ca lumea care nu ma cunoaste deja va citii acest post… but for the sake of introduction… Sunt Alexandra Mihai, din Bucuresti, Romania, actualmente studenta destul de pasionata si incantata de cele doua facultati ale ei, Mate-Info si Limbi Straine… nu, nu o zic de dragul mentiunii diplomelor ce le voi avea in inca 2 ani si ceva, ci sincer pentru ca, I belong Si astea doua locuri destul de aiurea, incredibil de diferite, cu profii din cele doua facultati si dracii care mi provoaca din cand in cand, cu colegii cu care joc carti in goluri, toate astea, ma definesc destul de mult in momentul de fata

Mai imi place sa ma uit la filme rau de tot. Sunt chiar obsedata. cine va citi acest blog se va trezi intr-o zi cu un post de o pagina doua cand am dat eu de un film misto Same goes for anime, for that matter.

Si… cam atat. Nu o sa ma omor sa scriu despre sentimente si evenimente, si mai degraba despre impresii despre oameni si locuri, si despre ce filme, carti, seriale, si whatever random ideas cross my mind. Sper ca macar amicii mei destul de obsedati de bloguri sa enjoy this crazy little thing keeping me away from work on a semi-regular basis from now on